Slide toggle

Have a Question?

Brasov, Romania contact@crichi.ro

Category: Povestioare

Asculta povesti haioase, terapeutice, educative create si inregistrate de copii la fel ca tine

Dana si telefonul

Dana si telefonul

-Asa, asa, inca putin! Oh, nu, am pierdut!

-Asa, asa, inca putin! Oh, nu, am pierdut!

Poc!

-Auleu, mi-am spart telefonul, ce-o sa zica tata?

-Dana, ce s-a auzit?

-Nimic, nimic, tata nu s-a intamplat nimic!

-Dana, ai spart telefonul?? El al treilea telefon pe care il spargi! Din ce cauza s-a spart telefonul?

-Pai, m-am jucat Brawl stars si am pierdut! Si m-am enervat foarte tare si am trantit telefonul!

-Mai, Dana, asta era un telefon foarte, foarte scump! Gata, promit sa-ti mai iau doar un singur telefon. Dar nu o sa mai ai voie sa descarci nici macar un joc.

-Te rog, tati, te rog! Zise Dana plangand

-Nu, gata, discutia s-a incheiat!

-De ce?? De ce??? Spuse Dana plangand si mai tare!

-O sa vezi Dana ca viata nu inseamna doar telefonul! Uite, de cand ai inceput sa te joci Brawl stars te-ai ingrasat! Ai pus 13 kile pe tine, tu nu vezi?

-Ba nu-i adevarat!

-Uite, maine mergem la terenul de baschet sa jucam. Mai stii ca-ti placea foarte mult, mai demult!

-Bine, bine spuse Dana suspinand

-Acum culca-te ca e deja ora 9, somn usor!

-Somn usor, tati!

-Oare ce-o sa ma fac fara Brawl stars? Mai bine ma culc!

Sforait… “telefon”.. sforait.. “brawl stars”

Cucurigu!

-E deja dimineata! O doamne, am avut un vis asa cumplit, am visat ca mi-am spart telefonul!

-Ce e asta? Cioburi de telefon pe jos? N-a fost un vis!! Oh, Doamne! A, si astazi trebuie sa mergem la terenul de baschet, repede sa ma schimb. Repede, sa deschid dulapul, ma imbrac cu asta, asta si.. asta!

-Tati, sunt imbracata!

-Si eu sunt gata! Vrei sa mergem sau te-ai razgandit?

-Nu, vreau sa merg! Nu m-am mai jucat de ani buni baschet!

-Bine, atunci hai sa mergem! Hai in masina si pornim!

Vruum, vruuum!

-Am ajuns, Dana!

-A, uite terenul de baschet!

-Pun pariu ca nu ma poti bate la baschet, Dana!

-Hai sa vedem!

Si.. cos! Este! 1-0, 1-0!

-Ee, sa stii ca te-am lasat sa castigi, Dana!

-Bine, tati, hai sa continuam!

Dupa 2 ore…

-Am obosit, tati! Hai sa mancam ceva!

-Si Dana, cum te-ai simtit?

-Mult mai bine, tati cred ca nu imi mai place asa mult telefonul si jocul Brawl stars, imi place mai mult sa petrec timp cu tine si in aer liber!

-Ai vazut, Dana! Ti-am zis eu ca telefonul nu inseamna totul pe lume! Si ma bucur ca ti-ai dat si tu seama! Acum, hai sa mergem acasa!

-Bine, tati!

Sfarsit!

Buha -Bufnita Trista

Bufnita Trista

Buha – Bufnita Trista

A fost odata ca niciodata o bufnita pe nume Buha. Toate celelalte bufnite radeau de ea deoarece ea nu era o bufnita nocturna, ci era o bufnita diurnal, adica vana ziua si ii placea mai mult sa stea ziua pe afara decat noaptea. Asa se nascuse ea, deoarece tatal ei era privighetoare, iar mama era bufnita si cum tatal ei era pasare de zi si mama ei pasare de noapte, pur si simplu ii placea mai mult sa stea ziua. Se asemana mai mult cu tatal ei decat cu mama din acest punct de vedere. Numai la aspect arata mai mult ca mama sa, dar la obiceiuri era leita cu tatal ei.

Intr-o zi, i-a auzit pe prietenii ei, care nu prea erau prieteni, ca planuiau ceva.

-Mai prieteni ce ziceti, vreti sa mergem la noapte sa gasim niste viermi sa-i mancam?

-Da, doar sa nu, nu-o luam pe Buha deoarece ea va fi somnoroasa toata noaptea si ne va strica distractia!

Plans..

-Baieti, de ce va purtati asa de urat?

-Imi pare rau, Buha,  nu te-am vazut ca erai aici!

Buha zbura pana in cuibul ei…

A doua zi, Buha citi ziarul si acolo scria asa

“Melcul Gimini este vrajitorul din padurea Tandarescu! Orice dorinta, se poate indeplini cand i-o rostesti melcului Gimini”

Cand Buha citit acest ziar, ii veni o idee!

-Ar trebui sa merg, sa ma duc acolo sa imi pun dorinta sa fiu si eu pasare nocturna!

Si deodata isi lua zborul… fal, fal

Zburase ea ce zburase, cand deodata prin padure vazu afise cu sageti care spuneau: “Mergeti in partea aceea! Acolo se afla – magicianul Gimini! (melcul Gimini)

Fal, fal, fal!

Cand Buha ajunsese acolo, era o coada asa de mare si trebuia sa stea foarte mult la rand pentru a-l vedea pe melcul Gimini. S-a asezat la coada si era cam a 300a persoana asa ca dupa cateva minute adormi. Peste 2 ore, se trezi si vazu ca era al 3lea la coada. Dupa aceea, s-a intamplat ceva care l-a intristat foarte tare. Din camera unde era melcul iesi un greiere mare care zicea:

-S-a terminat programul! Maine vom incepe din nou la ora 5 dimineata. Pana atunci – La revedere!

Buha asteptase atat de mult ca sa fie pasare noctura si maine nu putea deoarece in seara aceea trebuia sa plece cu prietenii!

-Ce trist sunt!

Deodata iesi din camera, un melc cu o palarioasa. Si o intreba ce a patit!

-Mai, mai, mai Buha! De ce plangi?

-De unde stii cum ma cheama? Zise Buha plangand?

-Eu stiu totul, spune de ce plangi.

-Pai, prietenii meu bufnite sunt pasari nocturne si eu sunt diurna. Si vreau sa fiu si eu nocturna! Si ei vor pleca in seara asta la o plimbare in seara si programul incepe iar doar maine dimineata! Zise plangand si mai tare Buha

-Gata, gata! Nu mai plange! Nu mai bine vrei sa fie si prietenii tai pasari diune? Sa nu spui la nimeni, o sa iti mai indeplinesc tie o dorinta!

-Bine

-Acum o sa rostesc o vraja: Kalambaciucariatucuricajoiadiurnunocturnu-piaaa! Buuf!

Deodata Buha se trezi in camera ei si  prietenii erau la usa.

-Cioc, cioc!

Buha deschise usa.

-Ce cautati voi aici?

-Am venit aici sa te intreb daca vrei sa te joci cu noi?

Atunci Buha isi spuse: “Se pare ca dorinta mi s-a implinit.”

Si asa s-a jucat Buha toata ziua cu prietenii!

Si copii, daca mai vedeti bufnite pe afara ziua, sa stiti ca este dorinta lui Buha!

Sfarsit!

Natura

Salvati planeta

Natura

Acum, prin 2019, stim cu toti ca planeta este poluata de oamenii care consuma foarte mult plastic si arunca gunoaiele in natura. Presedintele, care era cel mai mare poluator din tara, pe nume Crevetel, era foarte linistit si nu il interesa absolut deloc planeta. Ba chiar el polua cel mai mult din tara. Folosea numai linguri, cutite si furculite de plastic si foarta multa folie si foarte multe pungi din plastic. Si folosea foarte multe paie. Nu stiu daca stiti copii, dar paiele, dupa ce le folosim, peste ceva timp ajung in mari. Si cand balenele isi deschid gura, paiele intra inauntru gurii si ele mor. Si de ce? Doar din cauza ca noi poluam.

Intr-o zi, cand domnul Crevetila a mancat un crevete intr-o farfurie de plastic cu o furculita de plastic si vroia sa le arunce la gunoi, deodata, tot plasticul s-a adunat si a inceput sa pluteasca. Apoi, a devenit un fum si fumul a inceput sa capete o forma… o forma de om! Si deodata, devenise un copil din fum de marime medie. Presedintele Crevetila se mira foarte tare si ramasese fara cuvinte. Dar fumul, care s-a dovedit a fi o fantoma spuse:

-De ce poluezi natura, Crevetila?

Presedintele Crevetila nu avea cuvinte, efectiv i se pusese un nod in gat.

-De fiecare data cand arunci paie, furculite si linguri de plastic si arunci carton asa pe campuri si mizerie, poluezi natura si distrugi planeta! Si intr-o zi planeta, n-o sa te mai sufere si o sa explodeze. Si toate acestea doar din cauza poluarii.

Asa este copii, daca o sa se mai polueze mult natura, planeta nu va mai trai mult si va exploda.

Presedintele Crevetila de-abia ce putuse sa zica un cuvant: “Fa-fa-fantoma!”

-Hei, hei, nu te speria asa! Eu sunt fantoma pamantului, nu ai de ce te teme de mine. Eu am vazut toate lucrurile ce se puteau intampla pe pamant si cel mai urat, dar cel mai urat, mi s-a parut poluarea pe care o fac oamenii!

Presedintele isi mai revenise el si se puse pe ganduri…

-Oare chiar asa sa fie? Oare va exploda planeta din cauza oamenilor?

Lui nu ii pasese pana acuma, aproape toti oamenii din tara foloseau lucuri de plastic si de carton. Aproape ca nici nu foloseau tomberoanele. Foarte, dar foarte rar, duceau lucrurile la reciclat si aruncau gunoaiele pe camp, pe strada, peste tot! Uneori chiar si prin oras, se aflau mizerii si masinile nu puteau sa circule din cauza gunoiului.

-Imi pare rau, nu mi-am dat seama pana acum! Adica am stiut ca poluam, dar nu am stiut ca e chiar asa de rau! Dar acum vad ca planeta noastre este compromisa! Fantoma pamantului, promit ca nu voi mai polua! Si voi da o lege care va spune tututor locuitorilor din aceasta tara, sa nu mai polueze pentru ca planeta poate sa moara si vegetatia sa nu mai existe! Promit, fantoma, promit!

Puuufff!

-Fantoma?

Fantoma disparuse, nu mai era acolo, disparuse!

A doua zi, presendintele Crevetila, a dat o lege in toata tara si apoi in toata lumea, ca nu mai aveau voie sa polueze si nu mai aveau voie nici macar sa cumpere lucruri din plastic.

In magazine si peste tot, nu mai era lucruri de plastic, erau inlocuite cu lucruri naturale bio-degradabile, adica, atunci cand sunt aruncate in natura, se descumpun singure si nu polueaza natura.

Asa ca planeta a ramas curata si oamenii plantau zilnic copaci pentru oxygen si pentru curatarea pamantului. Acum oamenilor le pasa cu adevarat de pamant!

Sfarsit!

Aventura lui OLI DRAGONUL

Aventura lui OLI DRAGONUL

de Darius B.

—– OLI ——

Oli era un dragon nepriceput la toate. Acum el era la școală. El învăța să se apere de foc cu aripile. Un dragon i-a spus:

– Nu ești deloc bun la asta!

– Eu, din câte văd, nu sunt bun la nimic! a spus Oli.

—— SCÂNTEIE, CEL MAI BUN PRIETEN ——

– Nu fii bosumflat! I-a spus Scânteie lui Oli.

– Nu mă place nimeni pe mine…

– Dar să știi că o să ne placă pe amândoi!

– De unde știi?

– M-am gândit la un plan…

– Chiar?

– Da!

– Ce plan?

– Am pregătit o excursie!

– Ce excursie? a întrebat Oli.

Deodată Doamna învățătoare le-a atras atenția:

– Nu mai vorbiți în timpul orelor!

Cei doi dragoni au tăcut.

Când s-a sunat de plecare, Oli și Scânteie discutau în parc.

– Mai bine haide să plecăm în excursie repede, zice Scânteie.

Oli vrea să își ia la revedere înainte de plecare.

– Nu, mai bine plecăm, spune Scânteie.

– Măcar de la părinți, spune Oli.

– Nu, plecăm direct! Îți dai seama că dacă le spunem, nu ne vor lăsa să plecăm…

– Bine, vom pleca!a răspuns Oli…

– Acum hai să facem bagajele!

După ce și-au făcut bagajele, au plecat. Dar era o problemă- Oli avea aripa lovită…

– Ce o să ne facem cu aripa ta lovită? a întrebat Scânteie.

– Haide să găsim un leac pentru a-mi vindeca aripa, zice Oli.

– Dar unde să găsim un leac?

Oli se gândește (mmmmmmm)

– Haide să mergem la Vrăjitoarea Dragona!

Și cei doi dragoni au mers spre casa vrăjitoarei.

Când au ajuns la casa vrăjitoarei, au bătut la ușă. Deodată s-a deschis ușa pe jumate și Scânteie a strigat:

-Cine e acolo?

Nu după mult timp, o voce a început să vorbească:

-Cine sunteți voi? a întrebat vrăjitoarea.

-Eu sunt Oli, iar el este Scânteie, zice Oli.

-Pentru ce ați venit?a întrebat Vrăjitoarea Dragona.

Scânteie a început să vorbească…

-Am venit pentru aripa lui Oli.

-Ce are la aripă? a întrebat Dragona.

Oli a zis:

-Sunt lovit grav la aripă și nu vom mai putea să mergem într-o aventură lungă.

-Cred că știu de ce leac aveți nevoie, a spus Dragona.

-Ce leac? a întreabat Oli.

-Aveți nevoie de LEACUL VINDECĂRII!

-Care este leacul vindecător?a întrebat Oli.

-Doar că avem o problemă…Leacul este pe cel mai mare raft, iar noi nu îl putem lua, le-a spus vrăjitoarea Dragona.

– Cred că am o idee! a spus Scânteie.
– Ce idee ți-a venit Scânteie? a întrebat Dragona.

– Vedeți piatra aceea mare? Ei bine! Așa vom face: vom lua piatra și o vom pune lângă raft și unul dintre noi se va urca pe piatră și va ajunge să ia leacul de pe raft, a spus Scânteie.

Oli s-a urcat pe piatră, iar după aceea a luat leacul.

Vrăjitoarea Dragona le-a explicat cum să facă astfel încât să îi vindece aripa lui Oli.

Ei au făcut așa cum le-a explicat vrăjitoarea Dragona.

Nu după mult timp, aripa lui Oli s-a vindecat.

——— Oli se întâlnește cu Marele Dragon ————-

Când și-au luat la revedere de la vrăjitoare, au găsit un râu de foc. Oli a zis:

-Cum am putea să traversăm râul de foc?

Lui Scânteie i-a venit o idee:

-Vezi lacul acela cu multă apa? Vom lua în palme cât mai multă apă și o vom turna în râul de foc.

Așa au și făcut…Când au terminat de turnat apa, nu a durat deloc mult timp și tot râul de foc s-a transformat în piatră.

Când au traversat tot râul de foc împietrit, au mai mers și au mai mers până au găsit o peșteră foarte mare.

Scânteie l-a întrebat pe Oli:

-Ne putem face un culcuș în peșteră?

– Ba da, i-a răspuns Oli.

Cei doi au făcut un culcuș. A doua zi Oli a descoperit că peștera este de fapt un tunel. Oli i-a spus și lui Scânteie. Apoi Oli și Scânteie au plecat prin tunel. După câteva ore de mers, au început să găsească cranii și oase.

Scânteie a aflat că oasele și craniile se opresc la mulți km distanță, așa că s-a gândit să zboare pentru că Oli și-a vindecat aripa și ar fi ajuns mult mai repede în zbor.

Așa că s-au pus să zboare. Au zburat ce au mai zburat, până când aproape au ajuns în locul unde și-au dorit.

Când au ajuns acolo unde își doreau, au găsit o ușă gigantică care acoperea tot spațiul de intrare în peșteră. Așa că trebuia să găsească o cheie cu care să deschidă lacătul. Așa că s-au apucat să găsească cheia. Dar cheia nu părea să fie în preajma lor. Așa că s-au dus la un râu și au strâns lut și au meșterit o cheie de măsura lacătului. Iar după aceea au lăsat-o la soare.

Când s-a uscat de tot, Scânteie a dus cheia la lacăt și când a încercat să descuie lacătul cheia s-a rupt în două, dar și lacătul s-a deschis.

La intrarea în peșteră s-a auzit un urlet. Oli s-a speriat deși era încurajat de Scânteie.

– Nu te speria, poate a fost doar un vânt puternic!

După ce au mai mers câteva ore, deodată a apărut o namilă de dragon înfulecând un mic dragon neajutorat.

Oli și Scânteie s-au speriat și s-au ascuns după o piatră.

Lui Oli i-a venit o idee: să sufle foc și acid spre Marele Dragon. Zis și făcut!

Oli sufla acid iar Scânteie sufla foc. Deși Marele Dragon era să îl înhațe pe Oli, Scânteie a suflat foc spre el, iar Marele Dragon și-a pierdut echilibrul și a căzut într-o groapă enormă cu lavă.

Când Marele Dragon a murit, s-au gândit să plece acasă.

Pe drum s-au gândit să se oprească ca să își facă un culcuș pentru că se înnoptase.

Dimineața au plecat la drum, iar peste câteva ore au și ajuns. Când le-au spus părinților și colegilor peripețiile lor, au ajuns renumiți. Iar acum Oli este priceput la toate.

Responsabilul Edi

-Mami, mami, pot sa spun ceva?

-Imediat, Edi ca vorbesc la telefon!

-Da, da e fiul meu, vrea sa vorbeasca ceva cu mine… Nu, nu-i urgent! Putem sa mai vorbim!

-Niciodata n-ai timp sa vorbesti cu mine!

-Bine, bine, uite acum inchid! Asa, ce voiai sa-mi spui?

-Putem sa ne luam o pisica?

-Edi, dar am mai vorbit despre asta! Nu putem pentru ca tu nu esti responsabil! Ai avut un peste si ai uitat o saptamana sa-i dai de mancare! Si-a murit! Si tot asa ai promis ca vei fi responsabil! Da, m-ai mintit de fapt!

-Dar, de data asta spun adevarul!

-Nu te mai cred! Du-te mai bine la vecini si joaca-te cu pisicile lor!

-Bine, bine!

-Hai, du-te afara si joaca-te cu prietenii tai!

-Mama asta! Niciodata nu vrea sa-mi ia nimica!

Usa trantita

               -Gata, m-am hotarat! Vreau sa plec de acasa!

               Pasi pe trotuar…

-Ah, merg deja de 20 de minute! Aaa, o pisicuta mica! Unde ti-e mama? Cred ca e pe aici!

-Nu gasesc pe nicaieri! Cred ca nu mai e mama! Aa, ce-as vrea sa te iau acasa!

-Aaa, mi-a venit o idee! Te bag in rucsacul meu si te duc in camera mea! Hai, intra in rucsacel.. asa.. Sa inchid rucsacul si inapoi acasa! Sa pornim!

               Pasi pe trotuar…

-Am ajuns! Fug repede in camera mea! Asa, acum iti dau drumul!

-Miau, miau!

-Ce-ai patit? Ti-e foame? Ti-e sete? Mai bine hai sa aduc niste lapte, dar sa nu ma prinda mama!

        – Sa iau laptele din frigider si sa-l incalzesc..

– Edi, ce faci cu laptele? Ti-e sete? Parca tie nu-ti placea laptele.

-A, nu, am gustat si de fapt imi place!

-Bine, vrei sa te duci in camera ta sa bei sau vrei la masa?

-Vrei sa te duci in camera ta sa bei sau la masa?

-Edi, de ce ma imiti? Esti inca separat pe mine?

-Nu vorbesc cu tine!

-Bine, bine, hai du-te in camera ta!

        -Ce faci, pisi? Uite, ti-am adus lapte!

        -A, ti-era foame! S-a facut noapte! Trebuie sa ne culcam, haide vino langa mine in pat!

    -Miau, miau!

    -Bine, bine, te iau eu! Ooo, deja te-ai cuibarit! Hai sa stingem lumina!

Si asa au trecut 7 zile, adica o saptamana de cand Edi avea pisica. Ii pusese numele Tina!

                   -A, s-a facut deja dimineata! Ce-ai crescut intr-o saptamana! Sper sa nu afle mama!

               Cioc, cioc la usa

                 -Edi, hai la micul de… Ce? Ce e cu pisica asta in casa?

                -A, nimic, e de jucarie!

               -Cum Edi sa ma minti in halul asta? Cum sa fie de jucarie daca se misca? Eu nu ti-am cumparat nici o pisica de jucarie! Numai de plus!

               -A, m-ai prins!

               -Sunt foarte suparata pe tine, Edi! Te rog frumos, spune-mi si mie de cat timp o tii?

               -De-o saptamana!

               -De-o saptamana tii un pui de pisica aici? L-ai luat de la mama lui?

               -Nu, era singur in padure!

               -Si l-ai hranit? I-ai dat de mancare? I-ai dat apa? Sau asa ai facut ca si cu pestele tau?

               -Nu, l-am harnit, i-am dat si de baut si m-am si culcat cu pisica!

               -Mai Edi, ai avut o saptamana grija de aceasta pisicuta fara sa stiu eu? Sa stii ca sunt impresionata ca ai putut totusi sa o tii in viata – sincer! Trebuie sa-ti spun ceva! Cred ca esti pregatit sa ai si tu o pisica, o poti pastra! Dar cum o cheama? I-ai pus vreun nume?

               -Da, o cheama Tina!

               -Tina pisica, suna bine! Si promiti ca vei avea grija de ea?

               -Da!

               -Bine, atunci poti sa o pastrezi!

               -Yeeey!

Si Edi s-a tinut de promisiune si a avut mare grija de Tina – a devenit cea mai buna prietena a lui!

Sfarsit!

Povestea lui Creieraș

Povestea lui Creieraș

de Alex B 

 —- inspirată din carțile cu ERUS scrise de ALEC BLENCHE

A fost odată un creier pe nume CREIERAȘ, care trăia într-o casa de nor, din cer. Lui CREIERAȘ îi era greu sa facă anumite lucruri – să vorbească în public, să rezove teste sau să gândească rapid. El avea mulți prieteni, dar aceste temeri ale lui nu-l ajutau să iși facă și alți noi prieteni.

 Într-o zi a decis că nu mai poate cu aceste defecte. Atunci el a plecat într-o misiune ca să-și anuleze defectele. A aflat că există MAGICIANUL FICAT care știa să facă vrăji și s-a dus să vadă dacă îl poate ajuta să poată vorbi în public, să rezolve teste și să gândească rapid. A chemat-o pe colega lui cea mai bună inimioara DRAGOSTE, să vadă dacă îl poate ajuta să ajungă la vrăjitor. Dar ea la acel moment era ocupată, așa că i-a dat trei bucăți de sfecla roșie și i-a spus:

– Când ai nevoie de mine, mănâncâ o bucată de sfeclă roșie și eu voi veni!    

CREIERAȘ a plecat și……prima dată a găsit o pădure de bambus. Trebuia să gândească rapid cum să iasă din labirintul de bambus. Din spatele lui veneau șopârle otrăvitoare, rapide care te pișcau dacă te prindeau. A rupt un fir de bambus și, cum era lung, s-a aruncat peste labirint. A învățat din asta cĂ o idee creativă ar putea fi bună și rapidă. Când mergea el așa, a văzut un lup și o veveriță care se certau pe o alună. Toate animalele pădurii se uitau  mirate la ei:

– Eu sunt mai mică și ar trebui să mănânc eu aluna ca să cresc mare,  i-a spus veverița lupului. 

Dar lupul era vegetarian și iubea și el alunele și nu voia să renunțe…

– Eu lucrez în echipa cu frații mei lupi, nu pe cont propriu ca tine! i-a spus lupul veveriței. 

CREIERAȘ, când i-a vazut  pe cei doi, a știut că el trebuie să rezolve acea problemă și s–a dus la ei.

– Ați putea rupe aluna în două și să o împarțiți! le-a spus el.

A învățat din aceasta că cu cât vorbești mai mult în public, cu atât mai repede te poți împrieteni cu ceilalți. Astfel a câștigat doi noi prieteni – lupul și veverița.

S-a făcut noapte și un fluture, de culoare albastru deschis cu buline portocalii și galbene, i-a spus că va trebui să gasească steaua care-l va duce la MAGICIANUL FICAT. A stat ce a stat si, brusc, i-a venit o idee: să o cheme pe prietena lui DRAGOSTEA!

– Să mănânc niște sfeclă roșie…spuse CREIERAȘ . 

Și DRAGOSTEA i-a venit în ajutor:

– Steaua potrivită este cea mai mică și singurică din colț!

Brusc s-a deschis un portal spre MAGICIANUL FICAT. CREIERAS, DRAGOSTEA, veverița și lupul au intrat în portal. Când au ajuns în lumea aceea au văzut un castel. La poarta lui stăteau doi gardieni – plămâni și suflau aer.

-Mă lăsați să merg la MAGICIANUL FICAT! îi roagă CREIERAȘ pe cei doi plămâni.

-Nu vrem! îi răspund aceștia cu încăpățânare.

Primul plămân, pe nume PUFAIE, i-a spus că ar dori un biscuite cu ciocolată, iar cel de-al doilea-fratele lui pe nume AER CURAT i-a spus că el vrea o bucată de ciocolată. CREIERAȘ s-a simțit atunci presat de timp , simțea că era un test de la școală pentru el.

S-a gândit să ii intrebe pe lup și pe veveriță dacă ei au aceste dulciuri, dar aveau doar o bucată de ciocolată.

Atunci CREIERAȘ s-a gândit să facă el un biscuite dintr-o parte de ciocolată și a bagat bucățica de ciocolată între 2 bucăți de sfeclă și a ieșit un biscuite roșu. A învățat că atunci când ai nevoie de ajutor, poți chema un prieten.

Plămânilor le-a plăcut mai mult biscuitele decât se așteptau…

– Poți să treci! i-au spus aceștia lui CREIERAȘ, mulțumiți că și-au satisfăcut poftele.

L-a întâlnit pe MAGICIANUL FICAT și l-a rugat , după toate prin care a trecut să il ajute.

– Spune-mi o vrajă prin care să gândeasc mai rapid, să nu imi mai fie frică să vorbesc în public și să nu mai am emoții la rezolvarea de teste! îl roagă CREIERAȘ plin de speranță.

– Toate probele prin care ai trecut au fost special create de mine, ca să înveți să rezolvi rapid teste și să vorbești în public fără emoții, ii răspunde MAGICIANUL FICAT

CREIERAȘ și-a dat seama că a reușit să facă aceste lucruri, nu chiar de unul singur, dar fără ajutorul MAGICIANULUI FICAT… chiar el a fost propriul magician!

Astfel s-a întors acasă și a fost calm, fericit și ușurat, iar de atunci nu i-a mai fost la fel de greu!

(Povestea a fost inventată de Alex la un atelier cu Anda de la Parinti in Tandem. Prima variantă a poveștii o găsiți pe pagina Andreei Găvenea https://www.parintitandem.ro/aventura-lui-creieras/ )

Eleva Silitoare

Alesia era o fetita de clasa a IVa care invata foarte mult. Dar la test si la compere, pur si simplu se bloca. Cat de mult invata!! Acasa, stia perfect sa scrie, sa calculeze si sa rezolve probleme. Dar la scoala, nici ea nu stia ce se intampla – parca toate informatiile din creierul ei dispareau.

Plansete.. Usa trantita.. Batai in usa!

– Alesia, ce s-a intamplat? De ce plangi?

-Iar m-am blocat la testul de la mate si am luat 6!

-Dar tu inveti foarte mult acasa!

-Stiu!

-Cred ca pur si simplu, nu-ti poti controla emotiile!

-Asa m-am gandit si eu! Dar cand aud cuvantul “test” spus de profesoara, pur si simplu incep sa uit ce-am invatat!

-Alesia, stii cand iti dau eu teste acasa?

-Da? De ce?

-Atunci nu ai emotii!

-Dar tu zici “lucrare de control”, nu “test”!

-Bine, ma voi duce maine la profesoara si ii voi spune, sa spuna si ea “lucrare de control”, nu “test”! Ce zici?

-Bineee

A doua zi, mama Alesiei se duse la scoala si vorbise cu profesoara sa spuna si ea “lucrare de control” in loc de “test”si i-a explicat de ce!

A doua zi

-Buna ziua, copii! Lucrare de control!

Ce? Ce se intampla? Cumva Alesia nu avea emotii? Se intreba.. cred ca pur si simplu imi era frica de cuvantul “test”!

Si de fiecare data cand dadea teste lua mereu nota 10 si nu mai avea emotii!

Copii, cand dati teste, compere sau lucrari de control, sa nu va fie frica, sa nu va emotionati! E doar o verificare care va spune cat de bine ati invatat si ce mai aveti de modificat! Sa nu va fie teama!

Sfar-sit!

Aventuri cu mama mea

O poveste de Cezara & Cristina Moldovan

-Maria, ti-ai terminat bagajele? Hai, te rog grabeste-te! Am pornit deja masina. Esti gata?

-Mama, stai ca mai trebuie sa il iau pe Bosumflici si nu il gasesc nicaieri.

-Bine, bine dar te rog mult grabeste-te!

– Gata, am venit.

-Hai, te rog, in masina, centura si pornim la drum.

Vruuummmm! Vruuummm! Vruuuummmm!

-Mama, a trecut o ora si mi-e foarte foame, te rog, opresti sa-mi cumperi, te rog, un covrig, te roooooog!

-Maria, mai avem putin si ajungem. Mergem la o cabana sa mancam o supica…nu mai are rost sa mananci covrig ca iti strici foamea.

Turrrrummmm! Phiuu!

-Oh nu se poate! S-a stricat ceva la masina si suntem in plin camp si nu e nimeni sa ne ajute. Ce ne facem, Maria?

-Nu stiu, mami ce sa facem? E deja noapte si mi-e foarte frica! Daca vine un urs si ne mananca?

-Ei, hai sa nu speriem asa, da? Deci nu e chiar atat de grav! Hai sa ne gandim impreuna ce putem face.

-Pai, mami putem sa construim o masina a timpului si sa ne intoarcem in timp, ce zici?

-Daaa, ar fi atat de simplu dar cred ca ar fi totusi mai simplu sa sunam la asistenta mecanica si sa vina cineva sa ne ajute. Hai sa incerc…Aaaa, nu se poooaaaateeee, nu avem semnal la telefon! Vaaai, situatia nu se prezinta deloc bine!

-Mami, mami mereu alegi variantele tale. Sunt foarte plictisitoare si deloc interesante! Hai mai bine sa iesim din masina sa vedem daca sunt ceva fructe pe aici, pe camp ca eu mor de foame, imi si chioraie stomacul!

-Daaa, ai dreptate! Luam lanterna si incercam sa vedem daca gasim vreun adapost prin apropiere.

– Hiii, mami! Un licurici bate in geamul meu si are fata de, de fetiiiita?! Parca ma cheama afara cu manutele ei mici.

-Hai Maria, chiar atat de foame iti este, mama? E imaginatia ta! Licurici cu fata de fetita? Pe bune?!

-Mami, hai si tu sa vezi! Nu te mint deloc! Uite!

-Aoleu, ce asta? Doamne, n-am mai vazut asa ceva! Ce animalut, ce creatura esti tu?

Bizzzzzzz.Bizzzz. Bizzzz.

-Ce vrei sa ne spui tu, mica licurica?

-Stai ca parca ne arata ceva… uite…cu manutele ei mici. Vrea sa mergem intr-o anumita directie? Hai Maria, hai sa o urmam!

-Mi-e frica, mami! Daca vrea sa ne manance?

-Un licurici sa te manance?! Ei, hai, uite ce draguta e! Sigur, uite, ne si lumineaza calea…cred ca vrea totusi sa ne ajute…hai sa avem incredere in ea!

-Uite ce are in manuta ei stanga, un scris pe o frunzulita mica, mica. Daca am avea o lupa, sa vedem ce scrie….

-O lupa? Daaa, aveam lupa acasa…de fapt, stai, stai, stai! Am ceva in geanta, ceva mic, ca o lupa care mareste totusi imaginile. Hai sa incercam sa ne uitam cu ea.

-Hai sa deschidem geamul sa intre licuriciul! Uiteee, imi intinde frunzulita. Da-mi, te rog, mami, lupa.

-Stai sa o caut in geanta! A, uite, uite ca am gasit-o! Poftim, uite-te tu!

-Multumeeesc! Scrie: ur-ma-ti-ma! Urmati-ma! Vrea sa o urmam….

-Pai, in situatia asta, mi-e teama ca alta cale nu exista. Asta e! Este foarte mult mister dar ne lasam dusi de el, nu? Hai, hai, curaj, fetita mea!

Trosc! Pleosc! Trosc!

-Aaaa, uite, uite! Un culcus din frunze foarte, foarte moi.

-Mi se pare mie sau licuricul arata cu degetutul inspre acel culcus? Vrea sa spuna ca aici ar trebui sa inoptam?

– Hi, uite, da din cap! Bine, mai bine ne culcam. Mi-e foarte somn, desi….n-am mancat nimic…Mai bine mananc dimineata.

-Hai Maria, uite, te voi lua in brate, va fi cald, licuricii sunt prin copaci….De fapt, e o noapte foarte frumoasa! Nici nu speram noi sa avem o asa aventura, nu-i asa?

Sfirrr. Sfirrr.Sfirrr.

-Aaa, ai adormit, in sfarsit. Of, fetita mea, te-ai culcat nemancata.

Bizzzzz, Bizzzz, Bizzzz.

-Aaaa, deja e dimineata?! Vai, dar ce repede a trecut noaptea asta! Si totusi m-am odihnit atat de bine! Maria inca doarme. Draga de ea, ce-i dau sa manance acum, cand se trezeste? Ce-i licuriciule, de ce esti atat de insistent? Vrei sa-mi arati din nou ceva? Unde? In directia acea, printre copaci? Dar ce poate fi acolo?Totusi n-as vrea sa o las singura pe Maria. Hm? Aaaa, iti aduci prietenii licurici sa stea cu Maria pana vin eu acolo unde imi arati tu? Bine, bine dar te rog frumos sa ne miscam repede caci eu nu pot sa o las atat timp singura. Hai sa mergem!

Trosc! Pleosc!Trosc!

-Aaa, deci nu cred asa ceva!!! Un cosulet cu fructe de padure?!! Vaaai, voi, licuricii asta ati facut toata noaptea?!!! Ne-ati adunat noua mancare?!!! Vai, dar ce draguti sunteti! Sunteti extraordinari! Vai, ce o sa se bucure Maria! Hai, licuriciule, hai repede la Maria, hai te rog!

Trosc! Pleosc!Trosc!

-Mami, te-ai intors! Eu tocmai discutam cu licuricii…

-Si ce vorbeai tu cu licuricii, hm?

-Pai, mi-au povestit ca le-ar placea sa vina la mine acasa ca sa fie animalutele mele de companie si le-am putea tine in camera cu jungla.

-Ei, stii bine…camera cu jungla este pentru panda si atat si… apoi eu cred ca ei sunt foarte fericiti aici, in padure. Uite, ei ti-au pregatit si o surpriza extraordinara. Mai tii minte ca aseara mi-ai spus ca iti era foarte foame? Pai cred ca foamea nu ti-a trecut, nu? Cred ca ti-e si mai foame decat seara si ia uite ce ti-au pregatit ei! Toata noaptea au adunat fruct cu fruct ca sa-ti faca tie o foarte mare surpriza.

– Hi! Mami, uite, licuriciul care ne-a indrumat pe noi aseara straluceste foarte, foarte tare. Oare ce se intampla? Se transforma?

– Fetita mea, nu e vorba de o transformare. Uite, soarele deja rasare! Este ultima lor stralucire inainte sa se duca la culcare, printre frunzulite, da? Deci este modul in care ei isi iau acum la revedere de la tine. Hai, te rog frumos sa le multumim pentru tot ce au facut pentru noi! Ne-au oferit si un culcus cald si cea mai buna masa de mic dejun pe are am mancat-o vreodata noi doua, impreuna si acum e timpul sa ne intoarcem la masina noastra si sa cautam cea mai buna solutie pentru a ajunge acolo unde trebuia sa ajungem de la bun inceput.

-Oooo, dar mie o sa-mi fie foarte dor de licurici! Macar ma lasi sa le dau un pupic?

-Sigur ca da! Milioane de pupici! Uite, am toata rabdarea din lume. Hai, ia-ti la revedere de la ei.

Smuac!

-Unul pentru tine. Si unul pentru tine. Si unul pentru tine, pentru cea mai draguta licurica din lume.

Smuac!

-Hai mami sa mergem impreuna la masina!

-Bine, bine. Da-mi manuta!

Trosc! Pleosc!Trosc!

-Ha! S-a reparat motorul?!!! Nu-mi spune ca licuricii au facut si asta!!! Vai, deci sunt extraordinari! Nu stiu ce sa mai spun. Am rama fara cuvinte. Maria, sigur n-a fost un vis?

Lalalalalala

Mmmmm

-Neata, Maria! Haide, puiule, suntem la cabana si intarziem la micul dejun. Ce faci?

-Pai si licuricii? Pai si licuricii? Pai si licuriciiiiiiii?

-Ce licurici, puiul meu?

-Licuricii din padure care ne-au dat de mancare si adapost si au reparat motorul de la masina….

-Aaa, licuricii aceia….hm….sigur i-ai visat, nu-i asa?

-Oh nu, totul a fost doar un viiiiis?!!!

-Pai da, dar cred ca a fost un vis fooooarte frumos! Vreau sa mi-l povestesti, in detaliu, la micul dejun, da?

-Sigur, mami! Acum ma imbrac si vin la micul dejun.

   Sfarsit

Scufita Animalelor

Scufita Animalelor

Poveste adaptata dupa Moldovan Maria Cezara

“Asaaa, sa pun si niste galbenele, si niste tataneasaaa…

– Scufita Animalelor? Scufita Animalelor?

-Am venit!

-Asculta la mama, eu ti-am pregatit un cos cu plante pentru bunica ta – Regina Naturii. Si va trebui sa i le duci ca sa isi faca tratament.

-Bine! Si cand voi pleca?

-Chiar acum de poti puiul meu!

-Bine, am plecat acum!

-Staai! Am uitat sa-ti spun ceva! In drumul tau catre casa bunicii, poate, poate vei intalni un lup. Un pui de lup care te va intreba daca vrei sa te joci cu el. Tu sa refuzi de-ndat’! Pentru ca el este un lup fermecat. Odata ce incepi sa te joci cu el, pierzi notiunea timpului! Chiar daca tu crezi ca te-ai jucat cu el doar 5 minute, de fapt au trecut 3 ani, deci sa-l eviti puiul meu!

-Bine, mama! Voi fi atenta!

♫♪♬ La, la, la, la,  laaa! Ce zi frumoasa! Pentru o plimbare la bunicuta… ♫♪♬

-Auuuuuuuuuuu

-Ce se aude? Oh, nu! Cred ca e lupul!

-Oh, nu! El este! Il vad!

-Salutare, Scufita Animalelor! Vrei sa te joci cu mine?

-Mama Natura mi-a zis sa nu ma joc cu tine!

-De ce nu?  Nimeni nu vrea sa se joace cu mine!

-Te rog, nu plange! Bine, ma voi juca cu tine doar un minut atunci! Dupa aceea trebuie sa plec la bunicuta!

-Bine, Scufita Animalelor! Sa incepem!

-Hai sa ne jucam v-ati ascunselea!

-Ok, ok!

Si asa se jucara ei 1 minut, dar de fapt in viata reala trecusera un an si jumatate! Mama Natura, mama Scufitei Animalelor, dadu de veste, prin tooooaaata lumea ca fetita ei a disparut si nimeni nu o putea gasi.

-Bine, m-am jucat un minut cu tine, dar acum voi pleca!

-Bine, paa! Poate ca ne mai jucam la intoarcere!

-Sper ca n-am intarziat prea tare!

(batai in usa)

-E cineva acasa? Ciudat! Nu raspunde nimeni, bunica este mereu acasa! Atunci, voi intra! Oh, nu, a murit! Trebuie s-o sun imediat pe mama!

Trrrr, trrr

-Alo, Scufita Animalelor, tu esti?

-Da, mama! Trebuie sa vii repede la casa bunicii!

-Dar unde-ai fost?

-Dar unde-ai fost?

-Nu ma lua pe mine iar cu “Pe unde-ai fost?”

-Bine, n-am timp sa-ti povestesc prea multe! Vino repede!

-Bine, ma grabesc cat pot de tare!

-Oare ce s-o fi intamplat?

-Mama, ai venit!

-Ti-am zis ca ma grabesc, acum ce s-a intamplat? Hiii, a murit??

-Da!!!

-Dar ti-am zis acum un an si jumatate sa te duci sa-i duci plantele pentru medicamente, pentru ca daca nu, va muri. Si tu ce-ai facut?

-M-am jucat cu lupul dar doar un minut!

-Vai, vai fetita mea, ce-ai facut? Ti-am zis sa nu! Lupul e fermecat, n-ai ce sa-i faci! Si tu n-ai ascultat! Sunt foarte dezamagita de tine…. Bine, fara alte vorbe, sa incerc sa fac leacul. Sa speram ca florile nu sunt ofilite… Nu sunt ofilite! Acum sa vedem ce vase de magie are pe aici mama..

Asa, sa incepem.. Un pic din aia, un pic din aia, mai mult din cealalta… Siii. Presam! Gata! Sa speram ca va merge!

-Si acum ce facem?

-I-o dam sa bea! Sa incercam sa punem intr-un pahar cu apa si sa-I dam sa bea… un pahar, un parhar!..A, aicea! Un pic de apa si acum.. i-am dat sa bea!

-Aaa, ce s-a intamplat?

-Mama, fiica mea a uitat sa-ti aduca plantele pentru medicamente si ai murit. Dar ti-am facut eu un leac!

-Multumesc, fiica mea!

-Bine, atunci vom pleca! Pa, mama!

-Pa, bunicuto!

-Pa, copila!

Mai mersera ele ce mersera pana cand a avut loc o aparitie neasteptata!

-Salut, aveti chef de joaca?

-Oh, nu, nu! M-am gandit si-o sa-ti fac un leac pentru a-ti rezolva problema! Am chiar aici in geanta, un ser! Uite, bea-l! Cum te simti?

-Mult mai bine! Putem sa ne jucam si maine?

-Sigur!

-Bine, atunci! Paaaa!

-Paaa!

-Si asa au ajuns acasa si au trait fericiti pana la adanci batraneti!”

Sfarsit!

♫♪♬