Responsabilul Edi

-Mami, mami, pot sa spun ceva?

-Imediat, Edi ca vorbesc la telefon!

-Da, da e fiul meu, vrea sa vorbeasca ceva cu mine… Nu, nu-i urgent! Putem sa mai vorbim!

-Niciodata n-ai timp sa vorbesti cu mine!

-Bine, bine, uite acum inchid! Asa, ce voiai sa-mi spui?

-Putem sa ne luam o pisica?

-Edi, dar am mai vorbit despre asta! Nu putem pentru ca tu nu esti responsabil! Ai avut un peste si ai uitat o saptamana sa-i dai de mancare! Si-a murit! Si tot asa ai promis ca vei fi responsabil! Da, m-ai mintit de fapt!

-Dar, de data asta spun adevarul!

-Nu te mai cred! Du-te mai bine la vecini si joaca-te cu pisicile lor!

-Bine, bine!

-Hai, du-te afara si joaca-te cu prietenii tai!

-Mama asta! Niciodata nu vrea sa-mi ia nimica!

Usa trantita

               -Gata, m-am hotarat! Vreau sa plec de acasa!

               Pasi pe trotuar…

-Ah, merg deja de 20 de minute! Aaa, o pisicuta mica! Unde ti-e mama? Cred ca e pe aici!

-Nu gasesc pe nicaieri! Cred ca nu mai e mama! Aa, ce-as vrea sa te iau acasa!

-Aaa, mi-a venit o idee! Te bag in rucsacul meu si te duc in camera mea! Hai, intra in rucsacel.. asa.. Sa inchid rucsacul si inapoi acasa! Sa pornim!

               Pasi pe trotuar…

-Am ajuns! Fug repede in camera mea! Asa, acum iti dau drumul!

-Miau, miau!

-Ce-ai patit? Ti-e foame? Ti-e sete? Mai bine hai sa aduc niste lapte, dar sa nu ma prinda mama!

        – Sa iau laptele din frigider si sa-l incalzesc..

– Edi, ce faci cu laptele? Ti-e sete? Parca tie nu-ti placea laptele.

-A, nu, am gustat si de fapt imi place!

-Bine, vrei sa te duci in camera ta sa bei sau vrei la masa?

-Vrei sa te duci in camera ta sa bei sau la masa?

-Edi, de ce ma imiti? Esti inca separat pe mine?

-Nu vorbesc cu tine!

-Bine, bine, hai du-te in camera ta!

        -Ce faci, pisi? Uite, ti-am adus lapte!

        -A, ti-era foame! S-a facut noapte! Trebuie sa ne culcam, haide vino langa mine in pat!

    -Miau, miau!

    -Bine, bine, te iau eu! Ooo, deja te-ai cuibarit! Hai sa stingem lumina!

Si asa au trecut 7 zile, adica o saptamana de cand Edi avea pisica. Ii pusese numele Tina!

                   -A, s-a facut deja dimineata! Ce-ai crescut intr-o saptamana! Sper sa nu afle mama!

               Cioc, cioc la usa

                 -Edi, hai la micul de… Ce? Ce e cu pisica asta in casa?

                -A, nimic, e de jucarie!

               -Cum Edi sa ma minti in halul asta? Cum sa fie de jucarie daca se misca? Eu nu ti-am cumparat nici o pisica de jucarie! Numai de plus!

               -A, m-ai prins!

               -Sunt foarte suparata pe tine, Edi! Te rog frumos, spune-mi si mie de cat timp o tii?

               -De-o saptamana!

               -De-o saptamana tii un pui de pisica aici? L-ai luat de la mama lui?

               -Nu, era singur in padure!

               -Si l-ai hranit? I-ai dat de mancare? I-ai dat apa? Sau asa ai facut ca si cu pestele tau?

               -Nu, l-am harnit, i-am dat si de baut si m-am si culcat cu pisica!

               -Mai Edi, ai avut o saptamana grija de aceasta pisicuta fara sa stiu eu? Sa stii ca sunt impresionata ca ai putut totusi sa o tii in viata – sincer! Trebuie sa-ti spun ceva! Cred ca esti pregatit sa ai si tu o pisica, o poti pastra! Dar cum o cheama? I-ai pus vreun nume?

               -Da, o cheama Tina!

               -Tina pisica, suna bine! Si promiti ca vei avea grija de ea?

               -Da!

               -Bine, atunci poti sa o pastrezi!

               -Yeeey!

Si Edi s-a tinut de promisiune si a avut mare grija de Tina – a devenit cea mai buna prietena a lui!

Sfarsit!